SCURT ISTORIC
Școala ,,Domnița Maria” a fost înființată în anul 1897, ca o școală de tip rural funcționând așa până în 1916, conform mărturiilor primilor absolvenți ai acestei școli: Nicoleie Hurdubei, Alexe Liciu, Nicolae Lupu toți din cartierul Letea Bacău. Conform spuselor acestora primul spațiu în care s-a desfășurat activitatea a fost o casă particulară.
La început a funcționat cu o singură clasă, simultan, cu maxim 20 de elevi. Primul învățător a fost Tisescu Eugen care apare specificat în documente de la 1900, fiind cadru didactic la o clasă de 30 de elevi cu nivel l-lll Acum se construiește prima sală de clasă și o cancelarie. în 1907 se face o a doua sală de clasă. în timpul primului război mondial între anii 1916-1918, clădirea a fost folosită de armata română suspendându-se activitatea instructiv-educativă. în 1930 se regăsesc patru învățători având patru clase. Peste 10 ani, respectiv 1930, Școala primară mixtă din satul Domnița Maria, comuna Letea Nouă, județul Bacău, funcționează cu învățământ de șapte clase (clasele V-VII se numeau complementare sau curs superior primar).
în anul 1938, de la 1 septembrie școala s-a numit Școala primară mixtă nr.1 ’’Domnița Maria” din satul și comuna Domnița Maria, motivat de faptul că în sudul comunei ,,pe deal” a luat ființă “Școala primară mixtă Nr.2. Denumirea școlii rămâne aceeași până în anul 1948 când apare sub titulatura de Școală elementară de șapte ani Nr. 11 din orașul Bacău. în 1960 o regăsim sub denumirea de Școală elementară mixtă de opt ani, Nr. 8 Bacău. Iar în anul 1972 o regăsim sub denumirea de Școală generală de 10 ani Nr.8 din cartierul Vasile Roaită din municipiul Bacău. în anul 1991 a revenit la școala cu clasele l-VIII, desființându-se clasele IX – X. în 1992 Școala Generală Nr. 8 funcționa cu 7 clase pe nivel și avea și clase de ucenici. în 1997 la împlinirea celor o sută de ani a revenit la vechea denumire de Școala cu clasele l-VIII “Domnița Maria”, pe care o regăsim și astăzi.
Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesa a României, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg și Gotha (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia d. 18 iulie 1938, Sinaia, Regatul României), a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, consoarta regelui Ferdinand și regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. A fost supranumită de popor “Mama răniților”, “Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de campanie sau a coordonat activitatea unei fundații de caritate. Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Prințul Ferdinand de Hohenzollern, moștenitor al tronului României. Căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892.
Regina Maria a călătorit la Paris în timpul Conferinței de Pace și s-a instalat cu fiicele sale la Hotelul Crillon. Frumusețea ei era dublată de o inteligență ieșită din comun. Ea a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaților occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române. Serviciul adus României de regina Maria a fost crucial, deși puțin înțeles. Când negociatorul șef al delegației românești, primul ministru Brătianu, a început să piardă teren, regele a rugat-o pe regină să intervină, iar aceasta a plecat într-o misiune neoficială la Paris și la Londra.A rezultat astfel România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei și Munteniei.
Deși rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. A construit Palatul de la Balcic, într-un peisaj superb, și a făcut din acesta un loc de întâlnire pentru artiștii epocii. Palatul a fost cedat Bulgariei, odată cu Cadrilaterul și se găsește acum pe teritoriul țării vecine.Regina Maria a iubit arta, poezia și filosofia. Ea a continuat tradiția Reginei Elisabeta de susținere a acestora, ajutând cu burse de studiu și bani o seamă de personalități din lumea literară și artistică. A scris la rândul ei povestiri pentru copii, poezii, a pictat (mai ales acuarele) florile ei preferate fiind crinii si macii.
Din opera ei literară amintim: Visătorul de vise, 1912, Patru anotimpuri, 1915, Povestea unei inimi, 1915, Regina cea rea, 1918, Cartea de basme a reginei României, 1923, Copila cu ochi albaștri, 1930, Povestea vieții mele, 1934.
Inima reginei a fost înmormântată din ordinul ei la Balcic, reședința sa de pe malul Mării Negre. Regina Maria a României Mari a avut ca ultima dorință ca trupul să-i fie înmormântat la mănăstirea Curtea de Argeș, iar inima la reședința de la Balcic. în prezent inima reginei se află la MuzeUl Național de Istorie.